Despre dragoste si completari...

      Despre dragoste si completari? O sa incep sa scriu gandindu-ma la o poezie pe care, anticipat, am putut sa o citesc aseara. Pot spune ca a trezit o stare in mine, o stare de bine, dar de o oarecare neliniste. Cred ca este vorba de sufletul nostru care este atat de rece cand e singur, toata viata lui este asa. Dar noi... suntem intr-o continua cautare catre sufletul care ne completeaza. Exact cum luna completeaza soarele, ea vegheaza somnul ei, si este totul un intreg. Asa suntem noi, oamenii. Avem nevoie de cineva sa ne completeze, de cineva langa care sa ne simtim acasa.. 

       Exista momente cand incepe sa ne tresara inima cand primim un simplu mesaj. Si ne intrebam cum si de ce, cum se intampla asta cand nici macar nu e langa noi?! Si imi dau seama ca este o lucrare a destinului, totusi a facut sa se intample asta. Inseamna ca acea persoana a venit exact la momentul potrivit, si trebuie sa ne bucuram din plin ca este sufletul ce ne completeaza. Traieste clipa cu dragoste, si bucura-te de ea, fara sa te mai gandesti la ce urmeaza. Nu uita, totul cu dragoste. Cred ca asta este cuvantul cheie. Avem atat de multa nevoie de ea... Suntem un puzzle, iar dragostea este piesa lipsa. Cu ea, acesta este complet.

        Sufletul nostru nu mai este rece si ne simtim acasa.